JOI, 17 IANUARIE 2013
Vrem dezbatere despre sănătate?
- sau ne arde de populisme despre „cetățean” și „stânga dreapta”?
Sănătatea a ținut capul de afiș al ultimelor zile, ocazie cu care am descoperit cum mai toată lumea a devenit brusc specialistă în acest domeniu, despicând în șapte, cu neprecupețit simț critic, afirmațiile ministrului Eugen Nicolaescu. Eu nu îmi permit afirmații categorice, despre ce e bine și ce nu e bine, câți bani trebuie dați, unde etc, în sistemul sanitar etc. Dar văd lucrurile în felul următor.
Afirmațiile sau propunerile enunțate de ministrul Nicolaescu vin din încercarea de a găsi soluții pentru supraviețuirea și repunerea pe picioare a unui sistem în pragul colapsului, copleșit de disfuncții de foarte multe tipuri. Mai mult decât atât, ele rezultă din și pornesc de la sesizarea unor probleme fundamentale din sistemul sanitar, pe care le știm cu toții, dar de care nu s-a vorbit realmente deschis sau care au fost tratate cu indolență și dispreț de guvernarea anterioară: subfinanțarea cronică, plecarea din sistem a medicilor, salariile de mizerie, imposibilitatea unor autorități locale de a întreține spitalele etc. La acestea se adaugă încrengătura de combinații (de genul chematului pacienților de la spitalul de stat la privat), de interese (apropo, știți cât trebuie să dea un medic ca să se angajeze un post într-un spital?), de grupuri care caută să-și exercite influența (producători de medicamente, distribuitori, farmaciști etc etc).
Este foarte bine că am început o dezbatere despre sănătate. Și este nevoie de ea. După mine, trebuie să țină însă cont de câteva lucruri. Unu, trebuie să fie dezideologizată. Sigur, sunt politici liberale sau social-democrate care pot viza acest domeniu, dar încercarea de a declanșa o discuție ideologică în acest moment pe acest subiect este o ipocrizie. Acum suntem în stadiul în care vorbim despre ce și cum se poate face mai bine, cu banii care există, la nivel național, în așa fel încât abia să se diminueze „bubele” cele mai grave ale sistemului. Doi, dezbaterea trebuie deconflictualizată. Aici nu este vorba de privat vs. stat și invers, de pacienți vs. medici și invers, de minister vs. administrații locale, ci de a găsi niște soluții de ansamblu, care vizează și stat și privat și medici și pacienți și autorități, toate parte dintr-un sistem realmente bolnav. Trei, problemele sunt atât de multe și interesele sunt atât de diverse încât nicio soluție nu va putea mulțumi pe toată lumea și nu va rezolva simultan toate problemele. Dar de undeva trebuie început. În această ecuație fiecare vine cu perspectiva strict personală sau cel mult a unui grup. Și toată lumea critică. Ce mi se pare mie, de la București, care am mai multe opțiuni, care mai cunosc medici și am prieteni e cu totul altceva decât experiența cu sistemul sanitar în vreo comună uitată de lume din nordul țării de exemplu. Poate Constanța, care este printre județele cu resurse, are bani pentru spitalul județean, dar alte județe nu au. Și așa mai departe. Lucrurile nu sunt chiar atât de simple, cu alb sau negru.
Prin urmare misiunea cu adevărat dificilă de a pune cap la cap toate opțiunile, de a avea viziunea de ansamblu, de a propune soluții și apoi de a lua decizii, care în mod sigur vor nemulțumi pe unii, revine ministrului Eugen Nicolaescu. Personal îl apreciez foarte mult pentru că și-a asumat acest lucru și pentru că are voința să miște ceva într-un domeniu de care toată lumea a fugit.
Sănătatea este cel mai sensibil subiect. La finanțe e vorba de bani, la transporturi de drumuri, la educație de școli și viitor, dar la sănătate este vorba de viața oamenilor. Tocmai de aceea dezavuez criticile făcute în cheie ideologică, în numele liberalismului, inclusiv de unii slujbași ai regimului care acum doi ani închidea spitale peste noapte, scoțând în stradă pacienții pe targă. Așa cum dezavuez și criticile făcute de unii colegi din rațiuni de imagine sau calcule personale și prezentate în numele „cetățeanului.” De câte ori nu le convine ceva unii își amintesc de liberalism, iar altora le iese pe gură cuvântul „cetățean.” Iar în restul timpului uită și de liberalism și de cetățean, asta ca să nu spun că nu dau doi bani…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu