Ministerul Justiţiei reacţionează, oficial, la învârtelile lui Traian Băsescu. Ministerul a transmis luni un comunicat, postat şi pe site-ul instituţiei, în care afirmă că nu există niciun text în Constituţie care să reglementeze numirea în funcţiile de conducere din parchete (cum a sugerat Traian Băsescu -nr.), ceea ce înseamnă că aceasta se face în condiţiile reglementate de lege, adică ministrul Justiţiei propune şefii Parchetului General şi DNA, CSM dă un aviz consultativ, iar preşedintele numeşte.
Ministerul precizează că o ipoteză precum aceea că preşedintele României numeşte judecătorii sau procurorii în toate funcţiile, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, ar conduce la ideea că toate persoanele numite deja conform altei proceduri au fost numite cu încălcarea Constituţiei, ceea ce ar duce la vacanţa tuturor acestor posturi.
Instituţia condusă de Mona Pivniceru informează că a făcut o analiză a prevederilor constituţionale şi legale în legătură cu numirea în funcţiile de procuror general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi procuror şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie.
"În consecinţă, interpretarea art. 134 din Constituţie nu poate duce la concluzii absurde care, în substanţa lor, ar însemna practic anihilarea independenţei sistemului judiciar în limitele prevăzute de Constituţie şi legile speciale şi nesocotirea competenţelor altor instituţii ale statului", se arată în comunicat.
Redăm o parte din informarea ministerului
"Art. 134 alin. (1) din Constituţie partajează atribuţiile Consiliului Superior al Magistraturii şi ale Preşedintelui României cu privire la numirea în funcţie a judecătorilor şi procurorilor. În acest sens, Consiliul Superior al Magistraturii propune Preşedintelui României numirea în funcţie a judecătorilor şi procurorilor, cu excepţia celor stagiari, în condiţiile legii. În calitate de garant al independenţei justiţiei, Consiliul Superior al Magistraturii propune, iar Preşedintele României, în exercitarea rolului de a veghea la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice, numeşte în funcţie judecătorii şi procurorii. Pornind de la reglementările legale potrivit cărora admiterea în magistratură se face prin concurs organizat de către Consiliul Superior al Magistraturii, prin intermediul Institutului Naţional al Magistraturii, textul constituţional analizat are în vedere atribuţia Preşedintelui de a învesti în funcţie magistraţii, judecători şi procurori, cu consecinţa dobândirii inamovibilităţii, respectiv a stabilităţii, urmată de exercitarea atribuţiunilor specifice autorităţii judecătoreşti. În mod simetric, Preşedintele României are şi atribuţia eliberării din funcţie a judecătorilor şi procurorilor.
Textul constituţional nu se referă însă şi la numirea în funcţiile de conducere, aspecte ce ţin de cariera profesională a magistraţilor.
Aşadar, legiuitorul nu are constrângeri de rang constituţional în stabilirea soluţiei legislative privind numirea procurorilor în
funcţiile de conducere. Aceasta cu atât mai mult cu cât, în baza art. 134 alin. (4) din Constituţiei, Consiliul Superior al Magistraturii
îndeplineşte şi alte atribuţii stabilite prin legea sa organică, în realizarea rolului său de garant al independenţei justiţiei.[1]
2. Au de asemenea un deplin suport constituţional prevederile legale nou introduse care stabilesc că numirea principalelor funcţii de conducere din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Parchetul Naţional Anticorupţie se face de către Preşedintele României, la propunerea Ministrului Justiţiei şi cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii.
Potrivit art. 94 litera c) din Constituţie, Preşedintele are ca atribuţie numirea în funcţii publice, iar această numire se face în condiţiile legii.
Nu există nici un text constituţional care să reglementeze numirea în funcţiile de conducere din parchete, ceea ce înseamnă că aceasta se face în condiţiile reglementate de lege.
Referitor la numirea conducătorilor Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi, respectiv, Parchetului Naţional Anticorupţie, potrivit art. 132 alin. (1) din Constituţie, procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii, al imparţialităţii şi al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiţiei. De aceea, ministrul justiţiei răspunde pentru
eficienţa parchetelor. În aceste condiţii, ministrul justiţiei trebuie să vegheze la conducerea parchetelor pe baza principiului responsabilităţii şi al eficienţei. (...)
3. Ad absurdum, interpretarea potrivit căreia art. 134 alin. (1) din Constituţie se referă şi la numirile în funcţiile de conducere sau în oricare alte funcţii de judecător sau de procuror ar conduce la obligaţia ca, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, Preşedintele României să numească judecătorii sau procurorii în toate funcţiile de conducere (inclusiv în cele de nivel inferior, cum ar fi funcţiile de procuror şef birou sau procuror şef serviciu ori preşedinte de secţie), precum şi în toate funcţiile de execuţie ocupate ca urmare a promovării (cum ar fi funcţia de judecător la tribunal, obţinută prin promovarea din funcţia de judecător la judecătorie), semnificând de fapt subordonarea faţă de executiv.
Acelaşi regim juridic ar urma să aibă şi funcţiile de conducere ocupate prin delegare. Astfel la nivelul anului 2012, 642 funcţii de conducere din cadrul instanţelor şi respectiv 634 funcţii de conducere din cadrul parchetelor ar urma să fie supuse procedurii numirii de către Preşedinte la propunerea C.S.M. În aceeaşi manieră s-ar proceda practic, indiferent dacă mandatul ar fi consecinţa numirii sau a delegării. Prin acelaşi procedeu s-ar materializa şi numirea în funcţiile de execuţie ocupate ca urmare a promovării, ceea ce înseamnă de fapt substituirea Preşedintelui şi în atribuţiile exclusive conferite Consiliului Superior al Magistraturii prin lege.
O asemenea ipoteză ar conduce şi la ideea că toate persoanele numite deja în aceste funcţii de conducere sau de execuţie conform altei proceduri prevăzută de lege (care nu au fost numite de către Preşedintele României sau care au fost
numite de Preşedintele României, dar nu la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii) au fost numite în funcţii cu încălcarea Constituţiei, ceea ce ar fi de natură ca, printre altele, să ridice grave probleme privind actele juridice întocmite de către acestea. Mai mult, ar conduce, în mod automat, la vacanţa tuturor acestor funcţii şi la reluarea procedurilor de numire pentru aproape toţi
judecătorii şi procurorii.
În consecinţă, interpretarea art. 134 din Constituţie nu poate duce la concluzii absurde care, în substanţa lor, ar însemna practic anihilarea independenţei sistemului judiciar în limitele prevăzute de Constituţie şi legile speciale şi nesocotirea competenţelor altor instituţii ale statului.
Textul constituţional nu se referă însă şi la numirea în funcţiile de conducere, aspecte ce ţin de cariera profesională a magistraţilor.
Aşadar, legiuitorul nu are constrângeri de rang constituţional în stabilirea soluţiei legislative privind numirea procurorilor în
funcţiile de conducere. Aceasta cu atât mai mult cu cât, în baza art. 134 alin. (4) din Constituţiei, Consiliul Superior al Magistraturii
îndeplineşte şi alte atribuţii stabilite prin legea sa organică, în realizarea rolului său de garant al independenţei justiţiei.[1]
2. Au de asemenea un deplin suport constituţional prevederile legale nou introduse care stabilesc că numirea principalelor funcţii de conducere din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Parchetul Naţional Anticorupţie se face de către Preşedintele României, la propunerea Ministrului Justiţiei şi cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii.
Potrivit art. 94 litera c) din Constituţie, Preşedintele are ca atribuţie numirea în funcţii publice, iar această numire se face în condiţiile legii.
Nu există nici un text constituţional care să reglementeze numirea în funcţiile de conducere din parchete, ceea ce înseamnă că aceasta se face în condiţiile reglementate de lege.
Referitor la numirea conducătorilor Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi, respectiv, Parchetului Naţional Anticorupţie, potrivit art. 132 alin. (1) din Constituţie, procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii, al imparţialităţii şi al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiţiei. De aceea, ministrul justiţiei răspunde pentru
eficienţa parchetelor. În aceste condiţii, ministrul justiţiei trebuie să vegheze la conducerea parchetelor pe baza principiului responsabilităţii şi al eficienţei. (...)
3. Ad absurdum, interpretarea potrivit căreia art. 134 alin. (1) din Constituţie se referă şi la numirile în funcţiile de conducere sau în oricare alte funcţii de judecător sau de procuror ar conduce la obligaţia ca, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, Preşedintele României să numească judecătorii sau procurorii în toate funcţiile de conducere (inclusiv în cele de nivel inferior, cum ar fi funcţiile de procuror şef birou sau procuror şef serviciu ori preşedinte de secţie), precum şi în toate funcţiile de execuţie ocupate ca urmare a promovării (cum ar fi funcţia de judecător la tribunal, obţinută prin promovarea din funcţia de judecător la judecătorie), semnificând de fapt subordonarea faţă de executiv.
Acelaşi regim juridic ar urma să aibă şi funcţiile de conducere ocupate prin delegare. Astfel la nivelul anului 2012, 642 funcţii de conducere din cadrul instanţelor şi respectiv 634 funcţii de conducere din cadrul parchetelor ar urma să fie supuse procedurii numirii de către Preşedinte la propunerea C.S.M. În aceeaşi manieră s-ar proceda practic, indiferent dacă mandatul ar fi consecinţa numirii sau a delegării. Prin acelaşi procedeu s-ar materializa şi numirea în funcţiile de execuţie ocupate ca urmare a promovării, ceea ce înseamnă de fapt substituirea Preşedintelui şi în atribuţiile exclusive conferite Consiliului Superior al Magistraturii prin lege.
O asemenea ipoteză ar conduce şi la ideea că toate persoanele numite deja în aceste funcţii de conducere sau de execuţie conform altei proceduri prevăzută de lege (care nu au fost numite de către Preşedintele României sau care au fost
numite de Preşedintele României, dar nu la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii) au fost numite în funcţii cu încălcarea Constituţiei, ceea ce ar fi de natură ca, printre altele, să ridice grave probleme privind actele juridice întocmite de către acestea. Mai mult, ar conduce, în mod automat, la vacanţa tuturor acestor funcţii şi la reluarea procedurilor de numire pentru aproape toţi
judecătorii şi procurorii.
În consecinţă, interpretarea art. 134 din Constituţie nu poate duce la concluzii absurde care, în substanţa lor, ar însemna practic anihilarea independenţei sistemului judiciar în limitele prevăzute de Constituţie şi legile speciale şi nesocotirea competenţelor altor instituţii ale statului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu