Romania este liniştită. Deocamdată.

Ştiu că mulţi oameni stau dimineaţa la cafea, la joburile lor şi comentează articolele mele şi le mulţumesc că fac asta. Mai ştiu şi faptul că unora dintre ei ipotezele cu care lucrez eu li se par fantastice, chiar ridicole, pe alături. Spre deosebire de unii comentatori idioţi de pe forumul electronic al ziarului, oamenii aceştia îşi pun întrebări fireşti, vor să ştie, pentru că vieţile lor sunt în joc. Ei nu văd decat partea, partea lor, nu văd ansamblul şi nu pot determina loviturile şi pericolele care le vor afecta existenţa. Pur şi simplu nu înţeleg de ce lucrurile stau aşa la Vâlcea, spre deosebire de alte zone din ţară, nu pot admite că judeţul în care trăiesc este, de fapt, o rezervaţie, în care noi, majoritatea, suntem captivi.Rezervaţia Vâlcea nu dă bilete de intrare. Ne naştem aici şi muncim aici, unii dintre noi mai şi murim aici, fără să înţelegem niciodată starea de fapt a vieţii fiecăruia dintre noi, aceea de prizonierat, de animale de circ şi de povară pentru nişte dirijori pe care nu-i cunoaştem.

Vâlcea este o fermă a animalelor, un 1984, în nici un caz un 2013. Ca să înţelegi ce se întâmplă astăzi, trebuie să-ţi începi analiza cu anii ’90, să ştii cum a început totul, atunci, când şansele erau egale pentru toţi. Astăzi, nu mai există egalitate de şanse, unii au acumulat în douăzeci de ani cât nu vor putea cheltui într-o viaţă nici copiii, nici nepoţii lor. Lor, membrilor minorităţii li se cuvin toate şansele, iar majorităţii doar şansa de animal captiv. Puterea minorităţii asupra majorităţii a dus şi duce în fiecare zi Vâlcea spre dezastru.Majoritarii înţeleg, pe pielea lor, că nu-i mai apără nimeni, că singura putere la Vâlcea este banul, iar ei văd şi ştiu că nu-l au. Se simt izolaţi, dar se învaţă repede cu captivitatea, cu floricelele aruncate de bogaţii care se zgâiesc la ei, de dincolo de gratii, cu cojile de banane, cu seminţele pe care le scuipă din gâtlejuri, potentaţii zilei.

În 1989 toţi erau egali la Vâlcea. În douăzeci de ani însă, unii au acumulat valori atât de mari, încât statul poate fi invidios pe ei. Sunt mai bogaţi decat statul însuşi. Ei, bine, aceşti oameni făceau în anii ’90 Iugoslavia, Ungaria, Turcia, vindeau la tarabe, cărau din România tot ce se putea căra şi aduceau în ţară mărci. Cu aceste mărci a început totul, aşa s-au produs acumulările de capital primitiv, care au dus la imperiile de astăzi. Voi trece foarte rapid peste ani, poate voi reveni vreodată, pentru că mi-am propus să scriu o istorie subiectivă a acestui ţinut. Oamenii aceştia, la fel de săraci în 1989, au descoperit repede puterea banului, nelimitata forţă a lui. Au început să cumpere la Vâlcea tot ce se putea cumpăra, spaţiile comerciale, terenurile, patrimoniile fabricilor unde lucrau, dar, mai ales, oamenii din instituţiile care nu puteau face Iugoslavia, dar erau de folos aici, pe plan local. Poliţia, adică, oameni din serviciile de informaţii, inclusiv cei din noul SRI, funcţionarii din finanţe, procurorii, judecătorii, oamenii din cultură şi sănătate, totul. Împreună, au distrus toate fabricile din Vâlcea care mai funcţionau, CPL-ul, Vâlceana şi toate pe care le ştiţi, iar, în final, Combinatul. Împreună au penetrat instituţiile unui stat din ce în ce mai slab. Cum au făcut asta ?

Prin complicităţi nepedepsite de nimeni, niciodată. Întâi au eliminat orice opoziţie, fie că venea din lumea interlopă ( Vasile Gorun), fie din mediile de informare ( Curierul de Vâlcea şi tot ce însemna presă liberă ). S-au ocupat de aceste lucrări chiar înalţi şefi de secţii ale SRI, eu dau aici doar un singur exemplu, pe colonelul Ţibuleac,devenit mai târziu general, un adevărat întemeietor al noii clase de stăpâni. Ei au creionat un mecanism extrem de eficient de manipulare, cu ajutorul căruia au distrus puterea statului, adică a majorităţii, pe care au trecut-o în parohia noilor îmbogăţiţi. Aceştia au intrat în politică, ori şi-au desemnat unele dintre slugi să facă politică, să ocupe funcţiile de comandă din instituţiile publice, care aveau menirea să-l apere pe cetăţeanul de rând. Aproape toate instituţiile au început să-i apere însă pe noii stăpâni şi să-i umilească pe aceia care nu aveau banii, nici puterea de a se reprezenta singuri.

O nouă doctrină s-a născut în aceşti ani, de fapt, una veche, pe care o descopereau şi vâlcenii: nu contează cum ai făcut primul milion de dolari.Furtul nepedepsit a devenit virtute. Aşa s-a născut fenomenul hackerilor, pe care nimeni nu l-a văzut, deşi toată lumea ştia că există. Aşa au început să fure pe internet infractori mărunţi, apoi fiii oamenilor ca lumea, procurori, judecători etc. Nimeni nu pedepsea pe nimeni, era normal în procesul acesta al destructurării statului socialist, ca să ne luam înapoi, cu forţa , ceea ce ne furase statul pe vremea lui Ceauşescu, nu? Ba, chiar să luăm de al alţii, nu? Pe acestpattern a fost distrus şi Combinatul.

Mafia gulerelor albe s-a organizat, mărunţii interlopi trimişi la puscărie, iar oamenii noii societăţi au început să lucreze la stat, sprijiniţi de noii potentaţi. Slugile şi-au continuat opera de slăbire a statului, dar au învăţat să-şi pună şi ei deoparte, au vrut să fie şi ei stăpâni, cândva. Au reuşit, dar au lăsat statul în chiloţi, fabricile s-au distrus, forţa de muncă extrem de calificată a luat calea sclaviei, dar averile au rămas, s-au multiplicat exponenţial, ca şi puterea. Au apărut cluburile închise, apoi ocultele de tot felul, apoi politicienii acestor oculte. Până astăzi, când avem în Vâlcea o minoritate extrem de bogată şi o majoritate extrem de săracă. Această polarizare este cauza dezastrului actual al acestui judeţ. Sudamericanizarea . Complicităţile penale între lumea puterilor statului, fac imposibilă revenirea la normalitate. Cel puţin, nu imediat.

Ceea ce este mai grav, este faptul că cele câteva familii extrem de bogate din Vâlcea nu înţeleg pericolul. Concentrate doar pe bani, pe acumulări excesive, oamenii acestor grupări nu conştientizează pericolul exploziv al acumulării sărăciei. Ei nu înţeleg democraţia, nu înţeleg să lase o şansă, cât de mică celorlaţi.  Aşa cum nu înţeleg nici să fie egali în faţa legii, pentru că banul lor cumpără orice. Acumulează, dar stocheză banul, distrug din faşă orice idee care nu vine de la ei sau nu le aduce profit. Alungă orice investitor care le-ar ameninţa poziţiile în Vâlcea. Pun zid între ei şi oricine, din egoism, din lăcomie, din răutate, din disperarea de a nu pierde ceea ce au produs . Determină politicul. Cumpără poliţişti, judecători, procurori, ziarişti, oameni politici, cu o fervoare incredibilă. En gros şi en detail. Se pun la adăpost.

De aceea, zic, ca să termin această poveste, Vâlcea este liniştită. Dar va veni curând şi ziua în care lucrurile o vor lua razna, pentru că nu mai ţine nici cu exportul de oameni. Refuzaţi în Europa, vâlcenii care au înţeles pe pielea lor cum stau lucrurile în capitalism, îşi vor cere drepturile de la o burghezie plină de grăsime, semianalfabetă şi penală până în măduva oaselor. După distrugerea Oltchim, ultimul act al devalizării patrimoniului public vâlcean, în beneficiul unor persoane şi grupuri private, va urma dezastrul unui judeţ ticăloşit, condus din umbră de nişte parveniţi care nu iubesc pe nimeni, nici măcar pe ei înşişi.
De fapt, nişte mediocri, incapabili să-şi administreze bogăţia, care la alţii s-a făcut în sute de ani, care au făcut din bani un scop suprem, nu un mijloc. Care au asuprit, în nemernicia lor, câteva sute de mii de oameni, cărora le-au distrus vieţile în mod conştient.
Desigur, revenirea la ceea ce era Vâlcea înainte de 1989 nu mai trebuie să fie posibilă. Dar întoarcerea la adevăr şi dreptate, la o justiţie corectă faţă de fiecare cetăţean, la egalitatea de şanse, la muncă trebuie să fie obligatorie. Ajung 23 de ani de furat. 

Da, Vâlcea este liniştită. Deocamdată.