joi, 9 mai 2013

Demolarea lui Crin Antonescu. Ponta e copărtaș?


 


         Există, de multă vreme, pe măsură ce cota de încredere i-a crescut, un personaj- țintă al propagandei băsiste, instruită să-l demoleze prin toate mijloacele – Crin Antonescu. Dacă e să cred sondajele și nu prea le cred, Antonescu a căzut sub Ponta, sub Isărescu și mai lipsește nițel să scadă ca simpatie sub Băsescu. Dacă e așa înseamnă că marile acțiuni de anihilare a liberalului au fost eficiente. Dacă ar fi să iau în calcul intensificarea atacurilor la adresa candidatului USL la președinție, merg cu gândul că sondajele sunt false și trebuie cheltuită încă energie pentru a-l anula pe Crin Antonescu. Ca politician, ca om, ca tată de copil, ca orice. Am citit că se scoală târziu. Nu cred, fiindcă, după decesul soției, și-a crescut singur fiica, a dus-o zilnic la școală, a fost și mamă și tată. Cursurile încep devreme, iar cel care se ocupă, cum s-a ocupat Antonescu, de un copil știe ce preparative preced plecarea la școală. E, în consecință, o minciună reluată, umflată, îmbogățită scârbos. Soția lui, bolnavă de cancer, într-o formă avansată și nemiloasă, n-a mai suportat victoria bolii, iminentă, și și-a pus capăt zilelor. E un Casanova! – am citit undeva. Nu e. Au trecut mulți ani până când s-a recăsătorit, purtând un doliu sufletesc evident pentru cei care-l cunosc de aproape. Toată propaganda băsistă încă lucrează la acest subiect. Acum apar alte și alte mizerii despre Crin Antonescu, total nepotrivite firii lui. Nu știu dacă pe toate le gândește Traian Băsescu. Sigur, nu. Ca de obicei are argați, gândesc alții pentru el. Băsescu arată inamicul și dă direcția. E destul. Haita atacă. M-a întrebat cineva dacă Victor Ponta, cel autodefinit ca prieten până la moarte al lui Crin Antonescu, știe despre aceste mizerii. Unii spun, și mă îngrozesc la acest gând, că ar fi copărtaș cu coabitatul, că ar fi, în consecință, coinițiator al acțiunilor subterane. Că, împreună cu serviciile care, cică, trec de la unul la altul ca metresele, mai au un singur individ de înfrânt. Acela e Crin Antonescu.  Electoratul USL a fost înfrânt. Nu-i destul? Băsescu e pe poziții, mai tare ca niciodată. De ce mai e nevoie de alte războaie? Pentru că, cică, Antonescu ar putea scăpa de sub carapacea sistemului, nu-i de acolo și, ca atare, trebuie să dispară politic. Va dispărea politic Crin Antonescu, împotriva căruia, indiferent cine e în spate, s-a urnit o întreagă mașinărie? Cât de ușor e de dus cu preșul, de cocoloșit și înmuiat  cu vorba electoratul, cât de ușor îl spânzuri într-o miniciună? Rămâne agățat în ea ca râma în cârligul undițarului? Nu știu. Ce știu e că liderul liberal pare să încurce niște ploi care încep să se cimenteze, să se  betoneze în înțelegeri care nu par a avea vreo legătură cu etern nefericitul electorat român. Nu cred că Antonescu e Mesia. Dar am convingerea că e un politician care merită, mai mult decât alții, o fărâmă măcar de încredere și respect.