BUTOIUL CU LATURI
Campania electorala a
inceput, adica butoiul cu laturi a fost deschis si dupa caz a inceput sa se
imprastie din el. Muschii sunt incordati la maximum pentru ca in aceste zile
competitorii isi definitiveaza listele. Acum este momentul de lupta a
orgoliilor care produc nemultumiri.Toti isi pandesc advesarii pentru a culege
nemultumiti ;este firesc, face parte din practicile politicului romanesc.
Electoratul nu a sanctionat niciodata dur aceste practici, el nu a vibrat la
aceste migrari chiar daca presa le-a semnalat. In interiorul sau accepta ideea
ca partidele sunt grupuri de interese si nu asocieri de cetateni care militeaza
pentru o misiune publica. Sigur ca nu
este receptata ca o onoare migratia politicienilor, dar daca ea se produce inaintea
alegerilor devine mai onoranta decat cea dupa alegeri cand se trece in barca
invingatorului dandu-se dovada de oportunism evident. Pe fondul acestei
tevaturi zgomotoase se petrec cateva aspecte demne de remarcat. Primul aspect
este scaderea increderii parlamentarilor puterii in acea promisiune facuta de
presedinte : ca, daca reusesc sa obtina un scor de 25%+1 la parlamentare,
vor ramane la guvernare. Remarc in acest sens ca noul premier nu reuseste sa nu
scada sub acel procent in sondaje si
nici un paleativ folosit nu mai convinge. In februarie, cand a fost investit
noul guvern, puterea primea o gura de oxigen chiar prin obiectivele indicate de
presedinte, care cerea sa se revina la salariile de la inceputul anului 2010,
recunoscand public ca politicile de austeritate nu pot scoate tara din criza.
Imediat dupa investire a inceput sa se nuanteze acest obiectiv, spunandu-ne ca
este in studiu si functie de evolutia economiei se va reveni la veniturile de
la inceputul anului 2010 in
sectorul bugetar. Nici una din solutiile incercate, si anume :colectarea
celor doua miliarede de euro de catre ANAF, nici privatizarile intempestive, nu
au functionat. Recenta animare, a acelei directii de control a averilor, nu
poate rezolva aceasta problema pe termen scurt. Bugetul este doar o dorinta
care exprima ce are statul de incasat nu si ce poarte sa incaseze. Chiar si
trecerea la o actiune mai agresiva, prin instituire de schestre asiguratorii,
nu aduce mai multi bani la buget din simplul motiv ca ei nu mai exista. Cei
trei ani de criza (1 ianuarie 2009 – 1 ianuarie 2012) au avut efecte
dezastruoase asupra fortei de munca din tara noastra. Aproape 600.000 de
persoane au fost concediate in acesti trei ani. Procentual, inseamna un minus
de 12%. Altfel spus, unul din noua romani a ramas fara loc de munca.
Justificarea data de Boc, ca sunt indeplinite conditiile de revenire la
salariile din Ianuarie 2010, pentru ca s-a redus numarul de salariati bugetari cu 200.000 de
mii, este o falsa speculatie. Disponibilizarile facute in sistemul bugetar nu
au depasit decat cu putin 100.000, dar acestea prin reducerea consumului si
taxa forfetara a produs diferenta. Revenirea la salariile de la inceputul
anului 2010 este necesara in orice conditii chiar si prin imprumuturi. Decat sa
se imprumute pentru terenuri de fotbal in panta, telegondole si alte trasnai,
cresterea consumului ar fi o gura de oxigen dat economiei, care, daca ar
sacadea si fiscalitatea, ar putea sa-si revina.
Decapitalizarea economiei prin taxa forfetara, cresterea fiscalitatii
si-a inflatiei isi spune cuvantul. Inca un paleativ de rapotare incorecta a
PIB-ului nu ajuta, pentru ca imprumuturile pentru consum(salarii) nu se pot
obtine si atunci incercarea recenta de a ii motiva pe parlamentarii puterii, sa
nu fuga sau sa nu voteze motiunea in curs, nu prea tine. Lovitura data de
Curtea Constitutionala, privind neconstitutionalitatea acelui impozit de 5,5%
datorat de pensionari sub forma de CAS,
este un semn de pierdere a controlului puterii in aceasta institutie.Pe fondul
acestor evenimente puterea si-a pierdut coerenta, face greseli impardonabile
(ca de exemplu plafonarea despagubirilor care contravine celor stipulate in
Constitutie privind creantele datorate de stat prevazute legal, limitarea
dreptului la informare in ceea ce priveste refuzul uuni operator de cablu de a
transmite unele posturi de televiziune, dreptul la autonomie universitara si
acestea fiind prevederi clare constitutionale. Sacrificarea catorva oameni
contestati in interiorul partidului de guvernamant tip Blejner nu mai
impresioneaza pe nimeni. Ideea de a se infiinta un nou partid o noua
indentitate care se probeaza acum la locale sub diverse culori si asocieri nu
mai pot pacali pe nimeni.Perspectiva caderi guvernului inainte de a finaliza
raptului ,ii deranjeza cel mai mult pe
adevaratii militanti ai fostului PD .Totul se invarte in jurul motiuni de
cenzura, care, daca va trece, scurteaza agonia actualei puteri. Daca nu va
trece o prelungeste un pic deoarece acum s-au spart, ideea ca puterea are o
majoritate stabila care-i cofera presedintelui posibilitate de a aplica vointa
muschiului sau nu mai este credibila de aici vine ideea curatirii de
oportunisti... Cel putin la
Senat nu o mai au clar majoritate, iar daca se va pierdealegerile la locale, in mod cert nu o
vor mai avea nici la
Camera. Cred ca au inceput sa realizeze acest fapt si din
acest motiv au deschis mai devreme decat ar fi fost util butoiul cu laturi. Eu
cred ca este inca o greseala pe care-o fac pentru ca tot ce imprastie acum se
demonetizeaza pana la momentul votului., dar mai ales pentru ca devine clara
cramponarea de putere chiar si pentru sase luni.Raspandirea ideei ca opozitia
nu-si doreste guvernarea pentru ca vor mosteni o situatie grea,este cel putin
ridicola.De ce si-ar dori opozitia sa lase actuala putere sa pregateasca ei
alegerile,sa faca situatia mult mai grea decat este astazi si sa nu-si doreasca
alegeri anticipate o data cu un referendum pentru demiterea
presedintelui. ?Daca guvernul cade, s-a schimbat majoritatea in parlament,
nimic nu poate opri inceperea demersurilor de suspendare a presedintelui.
Aceasta este marea miza.