Curat constitutional ,coane Traiane .

Ziua de azi va rămâne marcată în istoria României ca ziua ”Z”. Ziua in care s-au tras primele salve de tun împotriva poziţiilor regimului băsist. Ziua în care a avut loc debarcarea pe plajele Senatului… ziua în care primele bastioane înaintate ale regimului oranj a căzut: buldogul Vasile Blaga şi Roberta Anastase au fost înlocuiţi de la şefia Camerelor.

De azi, al doilea om în stat se numeşte Crin Antonescu, co-liderul USL, iar în cazul suspendării lui Traian Băsescu, cel care va gira şefia statului – că tot le place băsiştilor termenul până la referendum şi eventualele alegeri prezidenţiale. De azi, regulile jocului au fost resetate de către USL care a hotărât că ”enough is enough”!

Este adevărat că fiecare pasăre pe limba ei piere. Si regimul băsist, instituţionalizat printr-un abuz legal (refuzul lui Băsescu de a numi ca premier pe Klaus Johannis, care avea asigurată o clară majoritate parlamentară) urmat de un furt electoral, va luat sfârşit printr-un alt ”abuz”: abuzul majorităţii parlamentare prin care aceasta schimbă, pe repede-nainte, principalele instituţii (nu instituţiile în sine, ci personajele care le conduc şi care au pervertit menirea şi funcţionare respectivelor instituţii) care stau între Băsescu şi popor: Blaga, Anastase, Kovesi, Morar, Zegrean, şefii serviciilor secrete, şi numărul lor este legiune…

Desigur, vor fi destui care vor căina soarta atât a instituţiilor cât şi a personajelor. Care vor acuza lovitura de stat, atacul împotriva instituţiilor statului de drept.

Fapt este că în perioada regimului Băsescu, sistemul democratic în România a fost pervertit. Că prin măsuri succesive (în special la nivelul ”cadrelor”) instituţii care ar fi trebui să apere sistemul democratic, au ajuns să îl submineze. Astfel Justiţia a încetat să fie oarbă şi a început să vadă tot mai bine cauzele care trebuiau să fie apărate şi cele care trebuiau să fie condamnate; dacă avea totuşi probleme cu vederea, era ajutată consistent şi eficient de către Monica Macovei. S-a realizat astfel o reţea inextricabilă de complicităţi şi interese (unele de factură politică, altele de natură economică iar altele cu iz explicit penal) care, toate, apărau nu statul de drept ci statul de drepţi. De drepţi în faţa zeului de la Cotroceni. Faptul că ieri Codruţa Koveşi a reconfirmat (prelungit cu 6 luni) mandatul expirat al adjuncţilor lui Daniel Morar nu este decât una dintre multele exemple ce s-ar putea da în sensul celor de mai sus.

Acestui nod gordian construit pe complicităţi niciodată mărturisite dar pentru mulţi evidente (inclusiv în cadrul CCR sau ÎCCJ) USL nu putea să replice decât în două feluri: fie accepta această joacă de-a democraţia, adică accepta să piardă pe plan politic şi să se lase măcinat fibra cu fibră de către instituţiile aservite regimlui băsist; fie să redescopere anticul adevăr că puterea democraţiei rezidă în popor. Ori, fie că place fie că nu place ideologilor băsişti (şi chiar unor uslaşi vrăjiţi de sunetele scoase de vuvuzelele portocalii) Parlamentul este instituţia cea mai legitimă în cadrul unui stat democratic. Până când se va putea face apel direct la popor (prin referendum sau alegeri) poporul se regăseşte în parlamentarii aleşi în 2008.

Deci putem considera evenimentele din ziua aceasta şi din zilele următoare ca o întoarcere la popor, la esenţa democraţiei conform căreia majoritatea decide. Decide în lucrurile mari dar şi în cele mici. Asupra persoanelor, dar şi asupra regulilor. Şi că ceea ce la un moment dat o majoritate a legat, la un alt moment dat, o altă majoritate poate desface.

Democraţia nu este în pericol în România. Dimpotrivă, democraţia s-a ridicat din cotlonul unde slugile lui Băsescu o expediaseră, şi-a tăiat legăturile care o ţineau ferecată şi se află în plin marş spre obiectivul Pieţei Universităţii (varianta 2012): JOS BĂSESCU!