Indiferent că ne place sau nu, că realizăm sau
nu, că vrem să recunoaștem sau nu, minciuna e una din cărămizile
de bază ale marelui edificiu social și individual, a societății
și a individului. Realitatea obiectivă, dură și rece din lumea
exterioară e inumană, e lipsită de tot ceea ce noi considerăm
indispensabil vieții noastre ca ființe sensibile și evoluate.
Pentru ca să trăim în lumea în care trăim acum
ne-am creat de la zero această realitate, îmbrăcând ideile din
mintea noastră cu materie. Pe calapodul minții au luat naștere și
clădirile și străzile și toate obiectele care ne ajută să trăim
în confort și umanitate, departe de pădure și de pericolele și
neajunsurile în care trăia omul arhaic, necivilizat.
Dacă am reușit să îmblânzim prin știință,
prin tehnologie, prin natura noastră sensibilă jungla exterioară,
natura, mediul în care trăim, nu am reușit să facem același
lucru și cu jungla noastră interioară, adevăratul topos
existențial uman. În interior am rămas aceleași fiare. Dacă
peștera și copacul le-am schimbat pe casă și pe bloc, fiara din
noi nu a fost înlocuită cu o ființă inteligentă și sensibilă,
nu a fost nici măcar domesticită. Fiara, adevărata natură umană
a primit doar o lesă și haine de camuflaj. Ea vânează
nestingherită în jungla civilizației unde poftele ei carnale,
foamea nestăpânită de orice, fac ravagii. Interesele, nevoile
instinctuale de hrană, de reproducere, de conservare au la om
proporții grotești, hiperbolice, deviante, față de fiarele
autentice din natură, un lucru însă le este similar: forța
nestăvilită, sălbăticia, ferocitatea cu care se manifestă.
Omul este lup pentru om. După ce am subjugat toate
ființele planetei, după ce măcelărim în abatoare deșănțate
toate animalele care ne trec prin cap (și prin burtă), am ajuns să
ne măcelărim pe noi în războaie mondiale și regionale, fără
judecată și temei. Dar asta nu e nimic. Ipocrizia și minciuna dau
măsura adevăratei monstruozități a firii umane. Deși distrugem
planeta prin tot ceea ce facem, minut cu minut, vrem cu toții să ne
dăm ecologiști. Deși urâm societatea aceasta strâmbă, proastă
și nedreaptă și, în cercurile intime, o înjurăm din toți
rărunchii, oficial ne dăm cu toții prietenoși și sociabili. Deși
îi urâm, ne sunt antipatici, agasanți sau complet indiferenți
majoritatea cunoscuților, ne dăm cu toții afectuoși și
altruiști. Deși ne pasă doar de interesul nostru mărunt, avem
atitudini mesianice, de salvatori ai neamului. Deși ne facem cruci
și frecventăm bisericile cu zel și tenacitate, dar doar ca pe
firmele de asigurare, mânați de frica față de viitorul incert, de
boli și de insuccese, ne dăm cu toții buni creștini practicanți.
Deși pe unii îi interesează doar satisfacerea orgoliului personal
și umplerea buzunarului, candidează la diverse funcții locale sau
de stat, mai înalte sau mai mărunte, după posibilități,
influență și avere.
Încă
de când ne-am născut, cei mari ne-au spus că lumea e într-un
anumit fel – într-un fel greșit! Ne-a fost umplut capul cu
minciuni și prostii încă din fragedă pruncie, pentru că lumea
falsă, mincinoasă și ipocrită e mult mai frumoasă decât cea
reală. Unii dintre noi i-am lăsat mai apoi pe drumul vieții și pe
Moș Crăciun, și pe Iepuraș, și pe zâne și pe Albă ca Zăpada
și pe Făt-Frumos, și pe balauri și pe zmei, și pe țiganul care
vine și te fură dacă nu ești cuminte. Am lăsat pe marginea
drumului tot balastul de minciuni care ne incomoda, ne lega de mâini
și de picioare și nu ne lăsa să înaintăm. Am descoperit treptat
și neplăcut că Moș Crăciun aduce cadouri doar dacă le plătim,
și pentru a avea bani să le plătim, nu e indicat să fim exagerat
de cuminți fiindcă riscăm să rămânem și fără bani și fără
cadouri de la viață. Am constatat cu oroare de la o anumită vârstă
că Albă ca Zăpada are cam prea mulți pitici, și pe creier, și
în dormitor, și că zânele sunt foarte greu de deosebit de
vrăjitoare. Făt Frumos e de cele mai multe ori un prost, la fel ca
și consoartele sale ce nu îl mai însoțesc pe cai fabuloși ci pe
mașini cu cai putere fabulos de mulți. Iar țiganul, el nu vine și
te fură dacă nu ești cuminte, ci dacă ești prea credul sau fără
minte. În viața reală balaurii și zmeii sunt întotdeauna mai
simpatici și mai de succes decât personajele binelui, acestea din
urmă fiind de cele mai multe ori considerate ființe banale și
neinteresante.
Ne-am dezvățat să credem în minciuni și în
povești, în ființe extraordinare prin imaculata lor candoare, prin
trăsăturile și puterile urieșești, puse mereu doar în slujba
binelui și a dreptății. În viața matură, binele și răul sunt
noțiuni foarte greu de delimitat, ele se întovărășesc și se
întrepătrund în funcție de scop, de interes, de dorințe și
necesități.
Dacă ar fi să ne dezbrăcăm cu toții de
minciună, am dezvălui o lume atât de plină de urâțenie, de
goală de substanță și de valoare, că ne-am îngrozi. Așa dormim
cu toții un vis în care ne acoperim non-valoarea, răutatea,
insensibilitatea, interesele meschine – cu reversul lor întrupat
sub formă de minciună și de rafinată iluzie. Ajungem la
maturitate să nu ne mai dorim adevărul și autenticitatea, fiindcă
minciuna și falsitatea sunt singurele care ne mai oferă
satisfacții, sunt singura noastră natură. Oamenii fac avere pe
minciună, cariere, căsnicii, prietenii, relații, își construiesc
personalitatea pe falsitate și ipocrizie. Apoi înjură că lumea e
nedreaptă, că e injustă, murdară, proastă și fără sens.
La
rang de artă a fost dusă minciuna în politică și acum vedem
spectacolul ei suprem. Suntem în plină campanie electorală și
mincinoșii și ipocriții ni se perindă prin fața ochilor, față
în față, sau prin intermediul mass-media, un bâlci al
deșertăciunilor pentru a-i prosti pe proști. Așa cum nu mai cred
în basmele copilăriei, nu mai cred nici în basmele vieții adulte,
nu mai cred nici în Ispirescu, nici în Isărescu, dacă e să fac
un joc facil de cuvinte. Copii proști adulți la trup sunt însă
destui și oamenii s-au deprins într-atât cu minciuna și cu
basmele că nu mai știu să distingă realitatea de ficțiune,
realul de fabulos.
Priviți-vă
în ochi și priviți-i în suflet, în trecutul lor și în prezent.
Aveți nevoie de autentic, de valoare și de real palpabil și
benefic în viața voastră, nu de povești cu Feți-Frumoși și cu
zâne, ce fac într-un mandat cât alții în șapte. Nu mai votați
povestitori și vrăjitori din cuvinte, prostitori în față. M-am
săturat să trăiesc în lumea lor macabră de basme și povești,
lipsite de realizări în planul realului. Minciuna lor cea de toate
zilele, nu o mai credeți voi astăzi, și nici în ziua votului.
Minciuna noastră cea de toate zilele, ia-ne-o nouă
astăzi… și poate vom trăi cândva într-o lume mai bună.
Articol scris de Florin Moldovan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu