BUTOIUL CU LATURI

Campania electorala a inceput, adica butoiul cu laturi a fost deschis si dupa caz a inceput sa se imprastie din el. Muschii sunt incordati la maximum pentru ca in aceste zile competitorii isi definitiveaza listele. Acum este momentul de lupta a orgoliilor care produc nemultumiri.Toti isi pandesc advesarii pentru a culege nemultumiti ;este firesc, face parte din practicile politicului romanesc. Electoratul nu a sanctionat niciodata dur aceste practici, el nu a vibrat la aceste migrari chiar daca presa le-a semnalat. In interiorul sau accepta ideea ca partidele sunt grupuri de interese si nu asocieri de cetateni care militeaza pentru o misiune publica. Sigur ca  nu este receptata ca o onoare migratia politicienilor, dar daca ea se produce inaintea alegerilor devine mai onoranta decat cea dupa alegeri cand se trece in barca invingatorului dandu-se dovada de oportunism evident. Pe fondul acestei tevaturi zgomotoase se petrec cateva aspecte demne de remarcat. Primul aspect este scaderea increderii parlamentarilor puterii in acea promisiune facuta de presedinte : ca, daca reusesc sa obtina un scor de 25%+1 la parlamentare, vor ramane la guvernare. Remarc in acest sens ca noul premier nu reuseste sa nu scada  sub acel procent in sondaje si nici un paleativ folosit nu mai convinge. In februarie, cand a fost investit noul guvern, puterea primea o gura de oxigen chiar prin obiectivele indicate de presedinte, care cerea sa se revina la salariile de la inceputul anului 2010, recunoscand public ca politicile de austeritate nu pot scoate tara din criza. Imediat dupa investire a inceput sa se nuanteze acest obiectiv, spunandu-ne ca este in studiu si functie de evolutia economiei se va reveni la veniturile de la inceputul anului 2010 in sectorul bugetar. Nici una din solutiile incercate, si anume :colectarea celor doua miliarede de euro de catre ANAF, nici privatizarile intempestive, nu au functionat. Recenta animare, a acelei directii de control a averilor, nu poate rezolva aceasta problema pe termen scurt. Bugetul este doar o dorinta care exprima ce are statul de incasat nu si ce poarte sa incaseze. Chiar si trecerea la o actiune mai agresiva, prin instituire de schestre asiguratorii, nu aduce mai multi bani la buget din simplul motiv ca ei nu mai exista. Cei trei ani de criza (1 ianuarie 2009 – 1 ianuarie 2012) au avut efecte dezastruoase asupra fortei de munca din tara noastra. Aproape 600.000 de persoane au fost concediate in acesti trei ani. Procentual, inseamna un minus de 12%. Altfel spus, unul din noua romani a ramas fara loc de munca. Justificarea data de Boc, ca sunt indeplinite conditiile de revenire la salariile din Ianuarie 2010, pentru ca s-a redus  numarul de salariati bugetari cu 200.000 de mii, este o falsa speculatie. Disponibilizarile facute in sistemul bugetar nu au depasit decat cu putin 100.000, dar acestea prin reducerea consumului si taxa forfetara a produs diferenta. Revenirea la salariile de la inceputul anului 2010 este necesara in orice conditii chiar si prin imprumuturi. Decat sa se imprumute pentru terenuri de fotbal in panta, telegondole si alte trasnai, cresterea consumului ar fi o gura de oxigen dat economiei, care, daca ar sacadea si fiscalitatea, ar putea sa-si revina.

Decapitalizarea  economiei prin taxa forfetara, cresterea fiscalitatii si-a inflatiei isi spune cuvantul. Inca un paleativ de rapotare incorecta a PIB-ului nu ajuta, pentru ca imprumuturile pentru consum(salarii) nu se pot obtine si atunci incercarea recenta de a ii motiva pe parlamentarii puterii, sa nu fuga sau sa nu voteze motiunea in curs, nu prea tine. Lovitura data de Curtea Constitutionala, privind neconstitutionalitatea acelui impozit de 5,5% datorat de pensionari  sub forma de CAS, este un semn de pierdere a controlului puterii in aceasta institutie.Pe fondul acestor evenimente puterea si-a pierdut coerenta, face greseli impardonabile (ca de exemplu plafonarea despagubirilor care contravine celor stipulate in Constitutie privind creantele datorate de stat prevazute legal, limitarea dreptului la informare in ceea ce priveste refuzul uuni operator de cablu de a transmite unele posturi de televiziune, dreptul la autonomie universitara si acestea fiind prevederi clare constitutionale. Sacrificarea catorva oameni contestati in interiorul partidului de guvernamant tip Blejner nu mai impresioneaza pe nimeni. Ideea de a se infiinta un nou partid o noua indentitate care se probeaza acum la locale sub diverse culori si asocieri nu mai pot pacali pe nimeni.Perspectiva caderi guvernului inainte de a finaliza raptului  ,ii deranjeza cel mai mult pe adevaratii militanti ai fostului PD .Totul se invarte in jurul motiuni de cenzura, care, daca va trece, scurteaza agonia actualei puteri. Daca nu va trece o prelungeste un pic deoarece acum s-au spart, ideea ca puterea are o majoritate stabila care-i cofera presedintelui posibilitate de a aplica vointa muschiului sau nu mai este credibila de aici vine ideea curatirii de oportunisti... Cel putin la Senat nu o mai au clar majoritate, iar daca se va  pierdealegerile la locale, in mod cert nu o vor mai avea nici la Camera. Cred ca au inceput sa realizeze acest fapt si din acest motiv au deschis mai devreme decat ar fi fost util butoiul cu laturi. Eu cred ca este inca o greseala pe care-o fac pentru ca tot ce imprastie acum se demonetizeaza pana la momentul votului., dar mai ales pentru ca devine clara cramponarea de putere chiar si pentru sase luni.Raspandirea ideei ca opozitia nu-si doreste guvernarea pentru ca vor mosteni o situatie grea,este cel putin ridicola.De ce si-ar dori opozitia sa lase actuala putere sa pregateasca ei alegerile,sa faca situatia mult mai grea decat este astazi si sa nu-si doreasca alegeri anticipate o data cu un referendum pentru demiterea presedintelui. ?Daca guvernul cade, s-a schimbat majoritatea in parlament, nimic nu poate opri inceperea demersurilor de suspendare a presedintelui. Aceasta este marea miza.