Autor:
Publicat: 14/12/2017
Sursa foto: Inquam Photos /
Octav Ganea
Este în
afara oricărei îndoieli. Opoziția se radicalizează. Atât în Parlament cât și în
stradă. Iar mișcarea pentru susținerea statului paralel devine eminamente
politică. Și tot mai violentă. Până unde poate merge această violență? Cum
poate fi ea oprită?
State cu
guverne mult mai stabile, cu majorități mult mai confortabile s-au prăbușit
literalmente sub greutatea colosală a unor manifestații de tip radical,
organizate de formațiuni politice din opoziție și susținute activ de către
radicalii liberi din stradă. Așa au căzut în mod nedemocratic mai multe
guverne, în special din lumea a treia. Iar România nu este departe de lumea a
treia. În locul guvernelor care au căzut, inițial au fost instalate guverne de
tip marionetă, care au putut fi dirijate de afară. Iar ulterior s-a generalizat
haosul.
Se aud în
Parlamentul României țipete și injurii și schimburi de replici la un nivel încă
neatins până în prezent. Nici măcar pe vremea CPUN dialogul nu degenerase
într-un asemenea hal. Și nu este vorba doar despre dialog. Violența devine
fizică. Agresiunea e tot mai explicită.
Corespondentul
din Parlament al celor frustrați de pierderea alegerilor și de imposibilitatea
de a-și defini o conduită și de a purta un dialog constructiv și profitabil cu
majoritatea se regăsește în stradă. Identificăm acolo un amestec de-a dreptul
tulburător de tineri și vârstnici din mai toate mediile sociale, votanți ai
opoziției sau non-votanți, dar care împărtășesc o nemulțumire și o frustrare
care acoperă un evantai uriaș de teme.
Opoziția
din Parlament nu are câteva obiective clar definite, pe care să le urmărească
prin strategii adecvate. În oglindă, același lucru se întâmplă și în stradă,
unde fiecare strigă ce crede că-l doare și se comportă așa cum crede de
cuviință, din ce în ce mai inadecvat, în raport cu definiția unor proteste
civilizate. Prin urmare, nici aici nu există câteva obiective comune asumate de
toți protestatarii sau de cea mai mare parte a lor, fie că reprezintă
electoratul opoziției, fie că nu.
Acestea
sunt ingredientele care stau la baza oricărui tip și oricărei manifestări de
anarhie, fie că are loc în Parlament, fie că are loc în stradă. Manifestanții
sunt în dezacord cu susținătorii celor două partide care formează majoritatea,
în baza rezultatelor din alegeri, dar culmea este că deseori sunt în dezacord
și cu ei înșiși. Tocmai din acest motiv, observăm că atât în Parlament cât și
în stradă se profilează lideri ai anarhiei. Persoane care comit acte de voință
și îndeamnă la acte de violență.
Ce nu
trebuie făcut pentru ca violența și anarhia să nu se generalizeze până la un
nivel de natură să destabilizeze politic România, prin aruncarea acestei țări
într-un haos greu de controlat? Nu trebuie ca în Parlament să mai fie tolerate
sub nicio formă actele de huliganism. Regimul parlamentar înseamnă dezbatere de
proiecte de acte normative și adoptarea lor în funcție de voința majorității,
dar cu cuvenitele modificări și ajustări solicitate de senatorii și deputații
opoziției. Nu trebuie să aibă loc șicane din nicio direcție. Majoritatea nu
trebuie să fie oarbă la orice solicitare a opoziției, iar opoziția nu are
moralmente dreptul să șicaneze majoritatea prin fel de fel de tehnici
parlamentare, cea mai cunoscută fiind inventarea pe bandă rulantă a unor
amendamente numai și numai pentru a tergiversa la infinit procesul legislativ.
Dacă unui act normativ care are, să spunem, 100 de articole, îi sunt aduse 500,
1000 sau 5000 de amendamente , este clar că cei din opoziție care procedează
astfel nu vor altceva decât să blocheze orice proces legislativ. Și să invoce
permanent faptul că li se pune pumnul în gură. Dacă acești anarhiști din
Parlament nu doresc să avem un buget, vor veni și la această lege cu mii de
amendamente. Dacă însă vor să îmbunătățească legea bugetului, să spunem prin
alocarea ai multor bani pentru investiții, o pot face cu succes doar dacă se
concentrează asupra câtorva amendamente cheie.
În
stradă, pentru a nu se instaura anarhia și a nu se generaliza violența mai ales
acum cand este clar că manifestațiile
sunt și organizate și au și un caracter eminamente politic, este necasar să fie
respectată cea mai importantă prevedere legală. Guvernul trebuie să impună ca
de-acum înainte să nu mai existe nicio demonstrație care, deși are în mod vădit
și cât se poate de explicit organizatori, nu este înscrisă ca atare, conform
legii și nu este autorizată. Organizatorii acestor manifestații trebuie să fie
obligați să-și asume răspunderea pentru toate situațiile în care manifestația
degenerează în violență iar lucrurile le sunt scăpate de sub control. Așa cum
se întâmplă în toate statele lumii bazate pe supremația legii. Și pe forța
dreptului. Și nicidecum pe dreptul forței. Ca atare, autoritățile nu trebuie să
mai permită nici-o manifestație ilegală. Iar liderii politici, în frunte cu
președintele României și cu conducătorii partidelor din opoziție, dacă nu vor
să împingă lucrurile spre anarhie, au obligația să se abțină în viitor de a
participa sau a încuraja demonstrații
ilegale care nu sunt autorizate și care nu sunt nici măcar spontane.
Acum să
vedem ce ar trebui să facă unii și alții. Dacă manifestațiile din stradă
urmează să fie autorizate, atunci organizatorii trebuie să ia cuvenitele măsuri
pentru a-i elimina din rândul manifestanților pe cei care deja sunt cunoscuți
ca reprezentând nuclee violente, cu atitudini de tip extremist. La rândul lor,
politicienii, în frunte cu președintele României, trebuie să iasă pubic și să
se angajeze că în viitor nu vor susține în niciun fel demonstrații ilegale. Și
să se desolidarizeze de nucleele extremiste precum și de mesajele acestora.
Dacă nu
se întâmplă și una și alta, în curând va fi prea târziu. În calitate de
jurnalist și de analist politic, îi asigur pe toți cei care mă citesc că am
experiența, cultura politică și sensibilitatea necesară pentru a mă comporta ca
un seismograf. Simt din timp pericolul la care este expusă România. Și știu ce
dezastru pot provoca violențele străzii, violențele din Parlament, ura
dezlănțuită și starea anarhică. Le-am simțit în istoria recentă pe pielea mea
și de aceea sunt perfect calificat pentru a-i avertiza asupra pericolelor pe
cei care vor să destabilizeze statul român.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu